Alta marturie

Mărturii ale unor femei care au făcut avort

„Nu aş mai face-o niciodată, indiferent de părerea celor din jur”
„Mi-am avortat copilul. Odată cu el a murit şi ceva din mine, ceva ce nu mai poate fi nicicând trezit la viaţă. Astăzi nu aş mai lua o astfel de hotărâre, indiferent ce ar spune cei din jur. Trăiesc cu o frică în mine de care nu mai pot scăpa. Am coşmaruri în care îmi apare o fetiţă care fuge spre mine cu braţele întinse şi întreabă mereu: De ce, mămico? De ce? Apoi mă trezesc udă de transpiraţie. Acest vis şi privirea fetiţei mă urmăresc continuu de când am avut acea intervenţie. De ce numai eu sunt pedepsită pentru fapta mea, nu şi fostul meu prieten, deşi a fost şi el părtaş?
Relatez această întâmplare pentru folosul tuturor femeilor. Gândiţi-vă foarte bine ce faceţi, pentru că vă vor chinui visele şi vă vor urmări privirile celor ce nu mai sunt…, nu permiteţi nimănui să vă constrângă, pentru că viaţa voastră va fi distrusă.

Nu faceţi aceeaşi greşeală ca mine!”
Judith

din revista pentru elevi Schreibenkleister, Bad/Neustadt Baurische, Rhon, Germania

Publicat de brb.D.K.

ultimul.visator

Un gând despre „Alta marturie

  1. Impartasesc si eu aceeasi parere:nimic nu e mai sfant ca un copil.De ce nu am avut pe nimeni care sa ma prinda in brate cand am vrut sa fug din sala care pregatea moartea copilului meu? Am intalnit doar pe ”prietena ” cu care eram care m-a convins sa ma intorc. Nu a fost nimic mai dureros decat despartirea de el. Au trecut ani si tot ma intreb aproape zilnic: unde mi-a fost capul? Va rog din suflet sa luptati cu toata fiinta pentru VIATA copiilor vostri. Nimeni nu va zice ce dezastru urmeaza dupa. Eu am ajuns la schizofrenie, desi medicul nu recunoaste ca asta e cauza. Daca mi-ar zice cineva unde e, acolo m-as duce. Il am in minte si in suflet mereu. Ii port grija ca si cum e in viata, caci e lumina mea din intunericul in care am ajuns. Pe mine nu ma bantuie ci simt o dragoste infinita. Nu pot descrie in cuvinte dar pentru mine el traieste. Relatia noastra e ceva ce nu pot asemana cu nimic; el e parte din sufletul meu.Imi pare rau ca diavolul a fost mai puternic ca mine. Stiu doar ca oriunde ar binevoi Dumnezeu sa ma trimita as merge orbeste numai sa-l tin in brate.

    Apreciază

Comentariile sunt închise

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: