Scrisoare deschisa adresata dnei Aurora Liiceanu, psiholog

Doamna Aurora Liiceanu,

Am citit cu mult interes articolul dvs., „Necivilizatia dorintelor”, publicat in revista „Tabu” nr.28/2004, si m-am bucurat ca o asemenea revista, destinata in special femeilor de cariera, cum se spune, a pus in dezbatere un asemenea subiect sensibil, precum avortul. Nu vreau sa discut felul cum a fost exploatata jurnalistic o asemenea tema, care se sprijina pe o realitate dramatica. Este adevarat ca acest subiect a fost dezbatut periodic in societatea romaneasca, insa discutiile nu au depasit semnificatiile ce tin de moda si, mai ales, aspectele mai baltate si mai la vedere. Si la acest capitol, dezbaterile pe scena romaneasca sunt in defazaj cu cele de pe piata ideilor din SUA sau Canada. Realitatea avortului este una foarte sensibila, ce tine de resorturile psihice si morale cele mai intime. Cred ca aceasta tema n-a fost abordata cu toata sinceritatea la noi pentru ca aproape fiecare familie din Romania a fost si este afectata de acest fenomen. Oamenii, obisnuiti cu dublul limbaj sau, mai direct spus, cu minciuna, prefera mai degraba sa taca si sa-si alimenteze vina ascunsa, psihicul impovarat, acceptand manifestari disperate, in centrul carora se afla sustinerea avortului.

Ca ne aflam in contratimp cu ceea ce se discuta si se practica in SUA, se poate vedea chiar din ce se scrie in revista dvs., nr.28, la pag.27, nu fara ironie: „Acum nu mai este cool sa ai cat mai multe cuceriri la activ si sa te pozeze paparazzi prin toate localurile de noapte, ci din contra: orice vedeta care se respecta a ajuns acum sa faca parada din dorintele de casnicie de lunga durata, departe de aceasta lume nebuna”.

Personal, consider ca problema avortului trebuie tratata, in primul rand, ca pe o problema morala, una dintre multele din aceasta categorie, pentru care cei iesiti din imperiul minciunii – comunismul – nu „risca” o solutie mai grea. Daca privim lucrurile strict din punct de vedere politic, ar trebui sa ne amintim, totusi, ca avortul a fost legalizat, pentru prima data in lume, de o tara cu un regim politic care excludea credinta crestina, de Rusia Sovietica, in 1920. Abia dupa aceea ideea ca „femeia ar trebui sa fie sloboda”, idee care concura la erodarea statutului de om liber, aflat intr-o relatie fericita cu o instanta generatoare de valori, cu Dumnezeu, s-a extins si spre tarile occidentale, unde valul feminismului a revenit cu putere intr-un moment – anii ”50-”60 -, in care lumea occidentala simpatiza cu regimurile comuniste. Dar acest curent bezmetic s-a dezumflat tot mai mult, dupa caderea comunismului. Valul modei feministe, asociat sexualitatii deschise, este mai bine receptat acum, pe fondul unei majoritati cu un psihic vulnerabil si al unei imaturitati morale, fiind imbratisat, in restul lumii, tot mai mult de tarile abia scapate de sub comunism. Intr-un fel, aici, oamenii redescopera libertatea, iar subrezeniile morale, in asemenea momente, ies la iveala in chip monstruos. O asemenea aratare se dovedeste a fi si deschiderea pentru avort.

In perioada comunista, in Romania, Ceausescu devenise o exceptie chiar pentru lumea lagarului comunist si, asa cum spuneti, pe atunci, „foetusul se considera proprietate socialista”. Nu din considerente morale a adoptat Ceausescu aceasta politica. Strategii cu totul politicianiste, care aveau drept tendinta sa individualizeze Romania, chiar in raport cu celelalte tari foste comuniste, miscau regimul dictatorial de la Bucuresti. Conceptiile, cate or fi fost, erau dominate de argumentul „stiintific”, care nu intarea fibra morala a societatii, ci o destrama. Pe de alta parte, ramanand la nivelul politic de a interpreta lucrurile, restrictionarea avortului ramane o problema nediscutata firesc in Romania. Exista si astazi tari, care au un nivel de civilizatie la cel mai ridicat standard european (Irlanda, Polonia), unde avortul este interzis si nu se intampla deloc acele tragedii de care a avut parte Romania in epoca ceausista, tragedii care sunt aduse acum piezis in dezbatere de sustinatorii avortului. Cei care promoveaza asemenea viziuni sa priveasca cu atentie la Polonia, o tara foarte aproape de noi, unde interzicerea avortului a fost inteleasa ca o rezistenta la comunism. Acolo, numarul avorturilor a inceput sa scada inainte de adoptarea legii antiavort. In acelasi timp, pentru ca nu se mai fac atat de multe avorturi ca pe vremea comunista, statisticile arata ca in prezent femeile sunt mult mai sanatoase.

Dupa 1990, in Romania, avortul a capatat proportii nemaiintalnite in lume (aproape un milion de avorturi intr-un an, la o tara de 22 de milioane de oameni). In acelasi timp, avem tot mai multe femei cu probleme, ca urmare a „libertatilor” acceptate in ultimii 14 ani.

Cred ca avortul trebuie privit ca pe o problema morala, care tine si de insanatosirea psihicului oamenilor. Violenta salbatica, indreptata asupra copiilor si asupra altor fiinte vulnerabile, violenta la care suntem martori in fiecare seara la televizor, este aceeasi violenta indreptata asupra copiilor nenascuti. Abuzul asupra copiilor deja nascuti va continua atata timp cat violenta asupra copiilor din pantecele mamelor va fi tolerata, mai mult, legalizata sau considerata „un rau necesar” etc. Abuzul asupra femeilor va continua cel putin atata timp cat vor exista forme de violenta extrema, precum abuzul asupra copiilor nenascuti. Avortul a devenit o crima cotidiana, la care participa nu numai mama, ci intreaga familie, tata, ceilalti copii, bunicii. Dvs., ca psiholog, aveti toate instrumentele necesare ca sa deconspirati toate minciunile ce acopera o asemenea tragedie.

Se spune foarte des, este mai bine sa faci un avort decat sa aduci pe lume un copil care sa se chinuie. Sa ne intrebam, mai degraba, la fel de des, daca acei copii, pe care ii vedem astazi pe strazi, amarati, infometati, nu sunt mai fericiti decat noi, care avem un minim confort. Mai mult, trebuie sa ne intrebam, ce drepturi, ce puteri avem noi, cei care vrem sa decidem soarta unui om?

Aduceti in discutie in articolul dvs. amanunte din care reiese ca unele curente feministe ba au imbratisat, ba au respins ideea maternitatii, ajungandu-se pana acolo incat, spuneti dvs., s-au iscat „suspiciuni privind manipularea si interesele comerciale ale producatorilor de produse lactate”. (Nu cred ca mormonismul ar mai putea fi adus in discutie astazi, mai ales in Romania, tara cu 87% din populatie declarata ortodoxa, unde, oricum, efectele sale sunt irelevante). Cei care gandesc asa de ce nu manifesta suspiciuni fata de interesele comerciale ale medicilor, care practica avortul si, mai mult, fata de interesele companiilor producatoare de contraceptive, daca luam in calcul lauda excesiva a contraceptiei hormonale, luada prezenta in toata presa? Pilulele contraceptive sunt cele mai vandute produse pe piata medicamentelor.

Sustineti ca planificarea familiala ar fi „un mare castig al umanitatii”… Dar aceasta retorica, bazata pe conceptul „planificare familiala”, oculteaza, s-ar spune cu politete, crimele planificate. Avortul, se intelege, a devenit un atribut al lumii „civilizate”. Pilula, in majoritatea cazurilor, nu inseamna decat acelasi lucru la scara mai mica, un avort care „nu se vede”, nu se simte. Teritoriul investigatiilor dvs. tine tocmai de lumea celor care nu se vad. Cei care lauda excesiv pilulele hormonale, in scop publicitar, care spun ceva in genul „te fac si mai frumoasa”, de ce nu fac precizari minimale si despre consecintele negative ale acestora, in special, asupra organismului adolescentelor, organisme aflate in formare? Privind cat de cat atent, cel putin realitatea romaneasca, se poate spune ca pilula hormonala nu a rezolvat inca probema avorturilor. Mai mult, industria infloritoare a contraceptivelor va face sa creasca si mai mult drama avorturilor si a raspandirii bolilor cu transmitere sexuala. Cum? Contraceptia nu face decat sa intensifice sexualitatea. Prin urmare, cu cat mai multe contraceptive vor fi distribuite populatiei, cu atat mai multe „esecuri” ale acestora vor fi inregistrate. Deci, mai multe avorturi, mai multe boli cu transmitere sexuala. E de ordinul evidentei ca aparitia contraceptivelor, hormonale sau de bariera, nu a dus la scaderea bolilor cu transmitere sexuala sau scaderea numarului avorturilor. Datele statistice contrazic acest lucru. Mai mult, daca luam in calcul viteza cu care se raspandeste SIDA in Europa (unde 80% dintre noile cazuri sunt tineri sub 30 de ani, spre deosebire de Europa Occidentala si America, unde 30% dintre noile cazuri sunt tineri de aceasta varsta), ne intrebam, unde este acel „castig al umanitatii” de care vorbiti?

Vorbiti de „un anumit tip de amoralitate”, legat de nivelul scazut de instructie al femeii. Dar, inainte de a lua in discutie amoralitatea pe care o implica necunoasterea pe domenii specifice, sa pornim de la imoralitatea celor informati, care promoveaza ideea „libertatii femeii” in presa. „Necivilizatia dorintei”, de care vorbiti, e generata de modul cum este inteleasa libertatea, ca pe un „produs” numai al „drepturilor”, nu si al infranarii. Cand vorbim de „drepturi”, deschidem pana la refuz baierile sufletului, ale psihicului. La capitolul „drepturi”, in acest fel, intra si libertatea de a fi cruzi cu cei inocenti. Geneticienii vorbesc astazi ca, potrivit datelor lor, inca de la fecundare poate fi constituita imaginea unui om: culoarea ochilor, a parului, sexul etc. Descoperiri si mai recente ni-l arata pe bebelus in burta mamei, la numai 12 saptamani de la conceptie, in imagini cvadridimensionale, comportandu-se ca un om mare. Nu cumva „civilizatia dorintelor”, care duce si la avort, ar trebui sa insemne „infranarea dorintelor” si nu „dezlantuirea” lor, „dezlantuire” la care contraceptia contribuie cel mai mult?

Cand se analizeaza astazi avortul, ar trebui sa se vorbeasca si despre un mod sanatos, din punct de vedere moral si fizic, al omului de trai in aceasta lume. Unu, si nota cea mai tare, nu putem fi credinciosi numai pe jumatate, acceptand, in acelasi timp, si credinta crestina, si evolutia de la maimuta la om. Doi, vom fi impacati cu noi si cu ceilalti, daca nu le vom mai vorbi copiilor nostri despre „avantajele contraceptiei”, ci despre avantajele rezistentei morale si fizice, ale sportului (de ce nu?) si ale inceperii vietii sexuale, daca se poate, la casatorie.

Cu stima,
Larisa Iftime, august 2004

Scrisori si proteste © Asociatia Provita Media

http://www.provita.ro/detalii-scrisori-proteste.php?id=5

Publicat de brb.D.K.

ultimul.visator

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: